Ştiu că îţi doreşti să trăim mai departe aşa cum ai ştiut tu să trăieşti.
Cu multă dragoste, Văru’ Gherghel
Du-te la blogu' tău!
24 de ani, uşor încurcat de asfalt şi pixeli, viitor jurnalist, actual fotograf, fost paria. Fumător ocazional. Mândru deţinător de pick-up Tesla mai în vârstă decât mine. Amator de concerte în aer liber, cărţi noi şi vin basarabean. P.S. dacă făceam prostii şi nu mă jucam frumos, eram repede expediat de către ceilalţi copii sau de tutorii acestora. aşa că protestam puţin, apoi mă duceam la “blocu” meu. azi simt nevoia să întorc f(r)aza, din drag de gri shmirtzic [at] gmail.comArhiva pentru NWO
-care ţi-a fost cel mai greu an până acum?
-2009!
-şi cel mai frumos?
-nu ştiu…’85?
aşa-i că a fost nasol rău revelionul ăsta? eu unul nu mă plâng, mi-a fost chiar bine, dar uite, am sunat câţiva oameni şi toţi mi-au spus că a fost de departe cel mai urât, cel mai însingurat, cel mai lipsit de substanţă revelion din câte s-au sărbătorit până acum. şi nu, nu e de la ‘glumele’ televizate spuse la volum maxim, nu-i din cauza filmelor proaste, dar pline de efecte speciale, nu e ‘din cauza la băsescu’, nu-i de la gripa politically incorrect mexicană, nu-i că se sfârşeşte lumea (ăla va fi de-abia al doilea revelion de-acu high sicktear), nu-i că vin scumpiri la benzină curent ţigări, nu-i de la taxa pe carbon a lui sarkozy, nu-i că ne-o trage zilnic sistemul bancar, nu-i de la multiplicarea familiilor monoparentale (a se corela cu numărul de copii tâmpiţi), nu-i nici măcar de la faptul că ni se declară – nouă, cetăţenilor – câte puţin război în fiecare zi.
Dar simţim cu toţii că ceva nu mai e în regulă. Lipseşte ceva din fiecare.
Închei într-o notă optimistă şi vă zic.
here’s a thought
“acasă”, în Maramureş, au fost tot timpul probleme cu apa. pe timp de vară mai ales, treceau săptămâni întregi fără apă curentă. în parte acest lucru s-a remediat, deşi a durat ani buni până la refacerea infrastructurii. acum lumea e mulţumită. din când în când se mai termină: aici se păstrează tradiţia bine de tot, în butoaie mari şi grade multe. atunci când se întâmplă, ne mai întrebăm de ce producătorii au mai mult drept la apă decât simplii cetăţeni, dar aceasta nu e o problemă reală. cineva a propus şi instalarea de contoare, pentru ca acei consumatori “industriali” să plătească ce consumă. 
să moară capra vecinului.. aici nu avem contoare pe apă. nici nu vreau să avem, nici nu ar trebui să avem. sunt de acord ca impozitul acopere costurile infrastructurii şi cele de procesare/purificare, dar apa nu e un bun, ci un drept. comunităţile simple, de acest gen, au înţeles demult asta.
dacă am sta puţin să ne gândim, la fel stă treaba şi în cazul energiei electrice.
fuckin’ tree-huggers!
aştept cu nerăbdare ziua în care voi merge în Oser după becuri. nu lămpi – pentru cunoscători – ci becuri. prin toate magazinele au apărut mult-hulitele becuri economice, acum şi în varianta chinezească de 6 lei. nu voi insista pe faptul că toate becurile se ard la fel la fluctuaţii de tensiune, sau că echivalentul de putere nu este deloc echivalent, nici măcar la cele mai scumpe, sau chiorăşti dreq de la ele, sau că trebuie reciclate din cauza mercurului din tub.. nu. mă deranjează doar că structurile supra-naţionale găsesc soluţii ineficiente şi de suprafaţă pentru probleme mult prea grave. cu toţii ştim deja că uniunea va interzice utilizarea becurilor incandescente până în 2012. interzice. ca şi cum problema ar fi la mine, home-user, net-pirate, meat-lover, air-breather. sigur, ca să nu fiu în cele din urmă linşat de o gloată de yoghini chakranăi şi vegetarieni, voi renunţa la becurile normale, dar îmi fac un stoc de pe-acum (un cofrag/două). dar problema nu e la mine, există energie gratuită şi nelimitată, independentă de Rusia şi Orientul Mijlociu.
AZI ESTE Z-DAY. 440 DE EVENIMENTE ÎN 63 DE ŢĂRI
de ceva vreme încoace, prin oraşele lumii se întâmplă ceva pe 15 martie. Z-day. îţi recomand să faci şi tu ceva azi: o discuţie cu prietenii despre proiectul venus, o proiecţie de film, o boicotare a celui mai apropiat hipermarket, orice e bine primit.
ieşi pe stradă şi fă-te auzit!
dacă vedeam o gaură neagră pe cer, mai turnam un pahar de bere
am văzut cândva un documentar la sfârşitul căruia Stephen Hawking era întrebat dacă rasa umană va supravieţui. răspunsul său a fost “poate”, zâmbind. i-am zâmbit şi eu înapoi, avem într-adevăr o “pustie” mare în care să strigăm, dar modelul brot spune că se poate.
e, uite că azi am întrezărit un sfârşit nu tocmai plăcut. cu fiecare zi ce trece văd că se conturează două baricade: cei care ne împing spre Nineteen Eighty-Four şi cei care se opun demersului. subliniez faptul că ne trebuie oameni pentru acel “poate”, dacă lăsăm implicarea pe mâna altora, vor mai fi oameni, dar va muri umanitatea.
purtând aceste lucruri în minte, trec pe la swaMp, unde găsesc:
” 1. Adi
http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html
Nicolae, Semneaza petitia te rog si fa o cat de publica poti.
Te rog, Semnati petitia nu fiti captivi in Libertate,
Refuzati
Fiti impotriva pasapoartelor cu cip, si impotriva implantari cu cip
Apropo noile bacnote euro incepand cu 2009 au cip in ele
Sa facem ceva!!!
PROMOVATI VA ROG PETITIA CAT DE MULT PUTETI
2. urla mihaita
CN IMI DA SI MIE FIFA 09?”
am încheiat citatul. desigur, mihăiţă a făcut o glumă, refuz să cred altfel. dar situaţia descrisă prin cele două comment-uri există. cum s-ar zice, ne-o facem cu mâna noastră şi nu prea ne pasă.
în acest moment sunt absolut sigur că Stephen zâmbea ştiind că, de fapt, nu suntem în stare să ne salvăm de noi înşine. nu ştiu, până luni, când revin pe net (da, iau pauze de internet) poate îmi trece starea asta afurisită.
aş prefera să ştiu că mâine se termină lumea şi n-a fost vina noastră. aş ieşi pe terasă la elite cu prietenii şi aş admira cerul cum se rupe în două.
sexibrăileanca tarki eleva porno nikita xxx
priveşte acest articol ca pe un exerciţiu de încălzire pentru braţul tău ce urmează să tragă sănătos semnalul de alarmă. de câţiva ani ştii că ceva nu e în regulă, dar nu te poţi opri asupra unui detaliu pentru că TOTUL în jurul tău e decadent. vrei să trăieşti într-o altfel de lume, dar nu ştii cum poţi să o schimbi pe cea în care eşti. aşa că te laşi în voia valului, închizi ochii şi îţi spui că nimeni nu poate lupta cu sistemul. doar nebunii/drogaţii/yoghinii/intelectualii post-mortem/pletoşii/poeţii/idealiştii (ăia care s-au rugat toată viaţa să trăiască într-o lume normală!) încearcă asta.
dacă mă cunoşti şi ai ştiut că eu am scris aici, îţi iert curiozitatea pe jumătate.
dacă nu, pune-ţi un semn mare de întrebare. de ce poţi să faci trafic pentru căcaturi din astea? de ce te interesează doar ştirile care nu merită ştiute? de ce n-ai citit mai mult, măcar în liceu?
şi închide dreacu’ televizorul!
later edit: apropo
“..DON’T KNOW, DON’T GIVE A DAMN / THE NEXT STOP IS VIET NAM..”
leave me alone, I died in vain. please leave me alone. under the ground we’re all the same, we don’t feel cold, we don’t cry for our beloved ones.
I know why you sent me to die, all the money in the world cannot satisfy greed. only blood does that. it was not my fight, but i fought, for it was my duty. now, please, let me rest in peace. I don’t need your fucking honour or medals, burn me and throw me away, scrape holes in my body, put a cigarette in my mouth and piss on me, but don’t abandon me in a military graveyard. don’t display me as a fearless hero who died for democracy: I’ve killed inocent people, I don’t know what democracy means, I was terrified all the time and I’M NOT YOURS ANYMORE
dialog imaginar:
-indiferent de pret?
-nu, nu chiar…putina prudenta…viata e viata si nu se compara cu nimic, daca ne e dat sa alegem intr-o cat de mica masura!?