Ştiu că îţi doreşti să trăim mai departe aşa cum ai ştiut tu să trăieşti.
Cu multă dragoste, Văru’ Gherghel
Du-te la blogu' tău!
24 de ani, uşor încurcat de asfalt şi pixeli, viitor jurnalist, actual fotograf, fost paria. Fumător ocazional. Mândru deţinător de pick-up Tesla mai în vârstă decât mine. Amator de concerte în aer liber, cărţi noi şi vin basarabean. P.S. dacă făceam prostii şi nu mă jucam frumos, eram repede expediat de către ceilalţi copii sau de tutorii acestora. aşa că protestam puţin, apoi mă duceam la “blocu” meu. azi simt nevoia să întorc f(r)aza, din drag de gri shmirtzic [at] gmail.comArhiva pentru hugs
Loc de grătare şi muzici. Da’ să fie live ambele.
după îndelungi aşteptări, suferinţe, dezamăgiri resimţite de toţi cei implicaţi, am reuşit totuşi să spunem ” ia-mi-ai atelieru’ “
care aveţi chef de repetiţii, daţi un semn
despre alienare
tremurai. m-am apropiat şi te-am luat în braţe. voiam să te liniştesc cumva. mi-au trebuit două secunde să realizez că gestul era cald, dar nepotrivit. apoi m-am speriat de mine însumi: când am început să gândesc aşa? fiecare între pereţii săi, avem nevoie de mai multă apropiere, totuşi, ajungem să trăim pentru a servi corporaţii şi instituţii publice în care nu este permis să-ţi etalezi umanitatea.
în filme vedeam birouri modulare, cu pereţi despărţitori, în care angajaţii lucrează la ordinatoare, fără să se vadă unii cu alţii. bănuiesc că se va ajunge şi în viaţă la fel.
în schimb, voi ştiţi că vă iubesc pe toţi. free hugs!
dialog imaginar:
-indiferent de pret?
-nu, nu chiar…putina prudenta…viata e viata si nu se compara cu nimic, daca ne e dat sa alegem intr-o cat de mica masura!?