Ştiu că îţi doreşti să trăim mai departe aşa cum ai ştiut tu să trăieşti.
Cu multă dragoste, Văru’ Gherghel
Du-te la blogu' tău!
24 de ani, uşor încurcat de asfalt şi pixeli, viitor jurnalist, actual fotograf, fost paria. Fumător ocazional. Mândru deţinător de pick-up Tesla mai în vârstă decât mine. Amator de concerte în aer liber, cărţi noi şi vin basarabean. P.S. dacă făceam prostii şi nu mă jucam frumos, eram repede expediat de către ceilalţi copii sau de tutorii acestora. aşa că protestam puţin, apoi mă duceam la “blocu” meu. azi simt nevoia să întorc f(r)aza, din drag de gri shmirtzic [at] gmail.comArhiva pentru alienare
urmăreşte libertatea
mă mut în cealaltă cameră sătul de zgomotul televizorului ce-mi oferă mereu soluţii fără ieşire mă învârt de la un colţ la altul îngrozit de piaţa unirii transformată în ciment ar trebui să-mi pese puţin măcar că nu mai e niciun loc pentru nimeni nu mai e cu picioarele pe pământ mă închid mereu schimb coliviile între ele sau una peste alta -matrioşka din fiecare- în căutarea unei fisuri către exterior uit mereu că un afară nu există totul se întâmplă aici şi acum trebuie doar să nu pierd vreun cadru filmul se derulează pe repede-înainte e tot mai greu să mai urmăreşti ceva când pentru cei mai mulţi libertatea însemnă cel mai bine vândut ziar din românia
sexibrăileanca tarki eleva porno nikita xxx
priveşte acest articol ca pe un exerciţiu de încălzire pentru braţul tău ce urmează să tragă sănătos semnalul de alarmă. de câţiva ani ştii că ceva nu e în regulă, dar nu te poţi opri asupra unui detaliu pentru că TOTUL în jurul tău e decadent. vrei să trăieşti într-o altfel de lume, dar nu ştii cum poţi să o schimbi pe cea în care eşti. aşa că te laşi în voia valului, închizi ochii şi îţi spui că nimeni nu poate lupta cu sistemul. doar nebunii/drogaţii/yoghinii/intelectualii post-mortem/pletoşii/poeţii/idealiştii (ăia care s-au rugat toată viaţa să trăiască într-o lume normală!) încearcă asta.
dacă mă cunoşti şi ai ştiut că eu am scris aici, îţi iert curiozitatea pe jumătate.
dacă nu, pune-ţi un semn mare de întrebare. de ce poţi să faci trafic pentru căcaturi din astea? de ce te interesează doar ştirile care nu merită ştiute? de ce n-ai citit mai mult, măcar în liceu?
şi închide dreacu’ televizorul!
later edit: apropo
despre alienare
tremurai. m-am apropiat şi te-am luat în braţe. voiam să te liniştesc cumva. mi-au trebuit două secunde să realizez că gestul era cald, dar nepotrivit. apoi m-am speriat de mine însumi: când am început să gândesc aşa? fiecare între pereţii săi, avem nevoie de mai multă apropiere, totuşi, ajungem să trăim pentru a servi corporaţii şi instituţii publice în care nu este permis să-ţi etalezi umanitatea.
în filme vedeam birouri modulare, cu pereţi despărţitori, în care angajaţii lucrează la ordinatoare, fără să se vadă unii cu alţii. bănuiesc că se va ajunge şi în viaţă la fel.
în schimb, voi ştiţi că vă iubesc pe toţi. free hugs!
dialog imaginar:
-indiferent de pret?
-nu, nu chiar…putina prudenta…viata e viata si nu se compara cu nimic, daca ne e dat sa alegem intr-o cat de mica masura!?