Ştiu că îţi doreşti să trăim mai departe aşa cum ai ştiut tu să trăieşti.
Cu multă dragoste, Văru’ Gherghel

molipsit de la bubu, lansez şi eu o treabă acia. mi-ar face deosebită plăcere să aud de la domniile voastre sub ce formă vă doriţi să protestaţi, bineînţeles dacă sunteţi dispuşi şi v-aţi gândit la aşa ceva. cum, pentru ce şi împotriva cui? cel mai ciudăţel răspuns va fi premiat cu o şepcuţă johnnie walker (mergem şi la bere dup-aia)
pe care o voi înmâna personal, cel târziu după sesiune, dacă se lasă cu drum lung. eu m-am exprimat deja într-un comentariu aici, dar poate mai apare ceva. nu dau termen, mă gândeam să ţină până la următorul articol, so hurry up.
@bubu, tag, you’re in! măreşti miza?
-2009!
-şi cel mai frumos?
-nu ştiu…’85?
aşa-i că a fost nasol rău revelionul ăsta? eu unul nu mă plâng, mi-a fost chiar bine, dar uite, am sunat câţiva oameni şi toţi mi-au spus că a fost de departe cel mai urât, cel mai însingurat, cel mai lipsit de substanţă revelion din câte s-au sărbătorit până acum. şi nu, nu e de la ‘glumele’ televizate spuse la volum maxim, nu-i din cauza filmelor proaste, dar pline de efecte speciale, nu e ‘din cauza la băsescu’, nu-i de la gripa politically incorrect mexicană, nu-i că se sfârşeşte lumea (ăla va fi de-abia al doilea revelion de-acu high sicktear), nu-i că vin scumpiri la benzină curent ţigări, nu-i de la taxa pe carbon a lui sarkozy, nu-i că ne-o trage zilnic sistemul bancar, nu-i de la multiplicarea familiilor monoparentale (a se corela cu numărul de copii tâmpiţi), nu-i nici măcar de la faptul că ni se declară – nouă, cetăţenilor – câte puţin război în fiecare zi.
Dar simţim cu toţii că ceva nu mai e în regulă. Lipseşte ceva din fiecare.
Închei într-o notă optimistă şi vă zic.
am văzut cândva un documentar la sfârşitul căruia Stephen Hawking era întrebat dacă rasa umană va supravieţui. răspunsul său a fost “poate”, zâmbind. i-am zâmbit şi eu înapoi, avem într-adevăr o “pustie” mare în care să strigăm, dar modelul brot spune că se poate.
e, uite că azi am întrezărit un sfârşit nu tocmai plăcut. cu fiecare zi ce trece văd că se conturează două baricade: cei care ne împing spre Nineteen Eighty-Four şi cei care se opun demersului. subliniez faptul că ne trebuie oameni pentru acel “poate”, dacă lăsăm implicarea pe mâna altora, vor mai fi oameni, dar va muri umanitatea.
purtând aceste lucruri în minte, trec pe la swaMp, unde găsesc:
” 1. Adi
http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html
Nicolae, Semneaza petitia te rog si fa o cat de publica poti.
Te rog, Semnati petitia nu fiti captivi in Libertate,
Refuzati
Fiti impotriva pasapoartelor cu cip, si impotriva implantari cu cip
Apropo noile bacnote euro incepand cu 2009 au cip in ele
Sa facem ceva!!!
PROMOVATI VA ROG PETITIA CAT DE MULT PUTETI
2. urla mihaita
CN IMI DA SI MIE FIFA 09?”
am încheiat citatul. desigur, mihăiţă a făcut o glumă, refuz să cred altfel. dar situaţia descrisă prin cele două comment-uri există. cum s-ar zice, ne-o facem cu mâna noastră şi nu prea ne pasă.
în acest moment sunt absolut sigur că Stephen zâmbea ştiind că, de fapt, nu suntem în stare să ne salvăm de noi înşine. nu ştiu, până luni, când revin pe net (da, iau pauze de internet) poate îmi trece starea asta afurisită.
aş prefera să ştiu că mâine se termină lumea şi n-a fost vina noastră. aş ieşi pe terasă la elite cu prietenii şi aş admira cerul cum se rupe în două.
dialog imaginar:
-indiferent de pret?
-nu, nu chiar…putina prudenta…viata e viata si nu se compara cu nimic, daca ne e dat sa alegem intr-o cat de mica masura!?