e amorţit aerul. plouă în fiecare zi, asta pentru că pământul nu ne mai suportă. e sătul de noi, mai sătul decât suntem noi – unii de alţii.

la sfârşitul zilei realizezi că ai doar ceea ce construieşti cu propriile mâini. câteodată chiar mai puţin.

brusc a devenit greşit să ajuţi. ei, dacă aşa stau lucrurile

don’t hug anyone! unless you mean it.

cei care aţi văzut filmul ştiţi despre ce vorbesc: acel sistem privat de sănătate, pe care adiministraţia americană încearcă să-l schimbe, însă şansele nu sunt de partea populaţiei.

unde vreau să ajung?

Codex Alimentarius – devine ilegal să mănânci sănătos. agricultura “de curte”, ecologică, ce asigura hrana unei familii, trebuie să dispară.

asigurare privată de sănătate/viaţă – ni se bagă în cap faptul că nu mai trebuie să ne pese de cei din jurul nostru, de societate în ansamblul ei. fiecare pe cont propriu. pe mulţi bani. well, call me a commie.

obligativitatea vaccinării împotriva H1N1 – cică e pandemie şi trebuie, ca să nu murim pe capete. să zicem că mă tem de moarte, dar aş prefera să mă tem în faţa unui virus care îţi lichefiază oasele în 24 de ore şi are un randament de 99%. H1N1 a avut până acum 0,1%, care-i graba? în plus, n-ar fi prima ţeapă, v. Gardasil.

a, şi încercaţi, vă rog, să nu lăsaţi apa pe mâinile vreunei companii private, gen Bechtel sau Suez, că ne-am ars. Bolivia ştie ce-i şi cum, la fel şi George Bush cel bătrân care încet-încet renunţă la afacerile cu petrol în favoarea celor cu apă. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului ar trebui să menţioneze şi dreptul la apă potabilă.

lucrurile nu se mişcă de la sine.

later edit: pe cine a deranjat în halul ăsta Family Guy, South Park şi American Dad?