Ştiu că îţi doreşti să trăim mai departe aşa cum ai ştiut tu să trăieşti.
Cu multă dragoste, Văru’ Gherghel
Du-te la blogu' tău!
24 de ani, uşor încurcat de asfalt şi pixeli, viitor jurnalist, actual fotograf, fost paria. Fumător ocazional. Mândru deţinător de pick-up Tesla mai în vârstă decât mine. Amator de concerte în aer liber, cărţi noi şi vin basarabean. P.S. dacă făceam prostii şi nu mă jucam frumos, eram repede expediat de către ceilalţi copii sau de tutorii acestora. aşa că protestam puţin, apoi mă duceam la “blocu” meu. azi simt nevoia să întorc f(r)aza, din drag de gri shmirtzic [at] gmail.comSuperior Scribbler Award
mulţumesc, Camelia, observ că ai insistat mult să-l revendic. întârzierea nu-l face mai puţin apreciat.
dintr-ai mei: se acordă copilei blonde, Adelinei (pentru întreaga carieră), lui Dan şi Alinei – care a produs în ultima vreme o schimare de stil neaşteptată. aş putea spune că, în primul rând, îl acord Laurei. ei nu-i place să iasă în public, dar are un colţ special la mine pe desktop.
premiul a plecat de aici, vă rog să citiţi şi “regulamentul” de acordare.
may the best mob win
molipsit de la bubu, lansez şi eu o treabă acia. mi-ar face deosebită plăcere să aud de la domniile voastre sub ce formă vă doriţi să protestaţi, bineînţeles dacă sunteţi dispuşi şi v-aţi gândit la aşa ceva. cum, pentru ce şi împotriva cui? cel mai ciudăţel răspuns va fi premiat cu o şepcuţă johnnie walker (mergem şi la bere dup-aia)
pe care o voi înmâna personal, cel târziu după sesiune, dacă se lasă cu drum lung. eu m-am exprimat deja într-un comentariu aici, dar poate mai apare ceva. nu dau termen, mă gândeam să ţină până la următorul articol, so hurry up.
@bubu, tag, you’re in! măreşti miza?
looking forward
to say “come, it’s time to flood”
how about you, what is your striving?
trăbuia să aibă grijă de membru, de muncitoru’ de jos!
vă amintiţi teroristul de sărbători? ca de obicei, în ciuda nereuşitei atacului, se mobilizează forţe imense şi se cheltuie din greu pentru a ne proteja pe noi, cetăţenii oneşti. a, şi pentru a ne umili, invada viaţa, controla pe toate căile posibile. poftim, ultima găselniţă, deja dispionibilă pentru clienţii liniilor aeriene britanice:
să sperăm că tot muncitoru’ de jos va beneficia de această despuiere publică şi se va gudura de bucurie cetăţenească, pentru o lume mai bună! se spune şi “mulţumesc” la scanare? mulţumi-v-aş!
Reminder 2
la un moment dat ne-am supărat că ne sunt ascultate telefoanele (de fapt sunt înregistrate convorbirile, urmând să fie ascultate dacă persoana în cauză prezintă interes). atunci am venit cu o soluţie simplă şi o dau şi azi ca exemplu. se poate lupta împotriva sistemului cu propriile sale arme. dacă un număr suficient de mare de convorbiri prezintă interes, nu se vor găsi resursele necesare pentru a-i urmări pe toţi aceşti cetăţeni. închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă 90% dintre utilizatorii de telefonie mobilă ar spune “terorist” în loc de “alo”. supraîncărcarea sistemului ar determina renunţarea la această măsură.
we should be free
-care ţi-a fost cel mai greu an până acum?
-2009!
-şi cel mai frumos?
-nu ştiu…’85?
aşa-i că a fost nasol rău revelionul ăsta? eu unul nu mă plâng, mi-a fost chiar bine, dar uite, am sunat câţiva oameni şi toţi mi-au spus că a fost de departe cel mai urât, cel mai însingurat, cel mai lipsit de substanţă revelion din câte s-au sărbătorit până acum. şi nu, nu e de la ‘glumele’ televizate spuse la volum maxim, nu-i din cauza filmelor proaste, dar pline de efecte speciale, nu e ‘din cauza la băsescu’, nu-i de la gripa politically incorrect mexicană, nu-i că se sfârşeşte lumea (ăla va fi de-abia al doilea revelion de-acu high sicktear), nu-i că vin scumpiri la benzină curent ţigări, nu-i de la taxa pe carbon a lui sarkozy, nu-i că ne-o trage zilnic sistemul bancar, nu-i de la multiplicarea familiilor monoparentale (a se corela cu numărul de copii tâmpiţi), nu-i nici măcar de la faptul că ni se declară – nouă, cetăţenilor – câte puţin război în fiecare zi.
Dar simţim cu toţii că ceva nu mai e în regulă. Lipseşte ceva din fiecare.
Închei într-o notă optimistă şi vă zic.
hoe hoe hoe
deschid pro-tv-ul. Şt. Jr. Bănică e îmbrăcat în moş. rezist două minute. “nu mă scutura, că stau prost cu prostata şi poate mă piş pe tine de gabor!”, iniţiativă poate lăudabilă (dar despre asta într-un articol viitor), totuşi nu mă aşteptam la replici scoase direct din “Băieţii buni” într-un film de Crăciun, comedie, audienţă GENERALĂ. pe lângă asta, bear with me, “Horaţiu (Bogdan Iancu la debut) este un băieţel de 8 ani care încă mai crede în Moş Crăciun şi care primeşte drept cadou de Sărbători O ZI LA MALL”. nu-i aşa că-i grozav?
niciodată nu e prea târziu
pe când eram micuţ şi locuiam la apartament, aveam în cameră biblioteca asta (atunci era plină de cărţi, acum probabil ar ceda sub greutatea lor). cu siguranţă, unii dintre voi cunosc modelul, a fost foarte apreciat înainte de ‘89. piesele din care este compusă sunt destul de greoaie şi dificil de mutat, aşa că mişcările erau rare. din când în când pierdeam lucruri în spatele bibliotecii – de obicei lucruri cu care mă jucam intens, deci importante. le recuperam după multă vreme, treceau luni întregi până să le revăd. ştim doar că sunt acolo şi aşteptam cu nerăbdare momentul. momentul venea, dar, de fiecare dată, simţeam că bucuria a dispărut. nu cred că era din cauza aşteptării, deşi posesia nu egalează niciodată dorinţa. pur şi simplu era prea târziu. a, până în facultate nu am avut vreun fel de pet.
this is căthelu
dialog imaginar:
-indiferent de pret?
-nu, nu chiar…putina prudenta…viata e viata si nu se compara cu nimic, daca ne e dat sa alegem intr-o cat de mica masura!?